Meridianele

    Pentru chinezi, energia (Qi) nu este statica, ci reprezinta o curgere continua,

imbogatind fluxul vital. Este firesc, ca acest flux vital, care se numeste circulatia

energetica, sa aiba reguli de curgere in spaţiu si timp.

    Meridianele nu sunt simple entitaţi anatomice. Sunt traiecte preferentiale ale energiei, emanatii ale organelor si viscerelor carora diferitele  structuri anatomice (pielea, muschii, oasele, vasele, nervii, tendoanele, etc.) le delimiteaza "albia". Exista si parcursuri profunde ale meridianelor. Intotdeauna o ramura profunda duce la organul sau viscerele a caror emanatie este meridianul respectiv. Meridianele si punctele aflate de-a lungul traiectelor acestora au repere anatomice precise. Reteaua meridianelor cutanate se formeaza prin intalnirea la acest nivel (al pielii) a energiilor care curg dinspre exterior spre interior.

    O explicatie mai simpla compara meridianele cu nişte canale de irigatii; punctele sunt un fel de pereti despartitori care regleaza fluxul de apa (respectiv Qi-ul). Cand dintr-un motiv oarecare apa nu reuseste sa curga bine avem inundatie in interior si seceta in exterior; actionand asupra peretilor despartitori (punctele aflate de-a lungul meridianelor), putem sa deblocam si sa readucem la normal curgerea apei (circulatia Qi-ului prin meridiane).

    Exista 12 meridiane principale, cate unul pentru fiecare organ si viscere. Datorita lor, se poate stabili starea de sanatate a cuiva, se pot trata bolile. In meridiane circula energia Qi si, impreuna cu sangele, leaga partea superioara de cea inferioara, exteriorul de interior.

    Meridianele pot fi intepate, masate, incalzite, stimulate in orice fel. Printre caracteristicele alimentelor si suplimentelor biologice active adeseori se precizeaza capacitatea lor de a favoriza curgerea sangelui sau a energiei Qi in anumite meridiane, care isi iau numele de la organul sau viscerele a caror emanatie sunt.

    In fitoterapie, eficienta remediilor depinde in mod direct de meridiane si de colateralele lor. Remediile sunt "indrumate" spre organele sau partile organismului afectate de maladie. Meridianele si colateralele lor formeaza o retea care, "in interior" pune in legatura organele principale (ficat, stomac, rinichi, inima, etc.) si, in "exterior", tendoanele, muschii si pielea. Ele alcatuiesc o retea deasa in care circula Qi-ul si sangele care, punand in legatura profunzimea cu suprafata corpului, "susul cu josul", regleaza astfel echilibrul Yin si Yang si mentin balansul, jocul armonios al tuturor activitatilor corpului.

    Medicina traditionala chineza  gandeste acitivitatile functionale ale meridianelor in termeni de "Qi ale meridianelor". Prin  transportul Qi-ului si sangelului, se asigura hranirea organelor, tesuturilor, coordonarea, stimularea, reglarea tuturor functiilor corpului, realizeaza unitatea dintre suprafata si profunzime.

    Cele 12 meridiane principale si colateralele lor se incruciseaza in interiorul sau in "profunzimea" corpului, pentru a aparea apoi la "suprafata" lui. Miscarile purtatoare de substanta si de energie, fie ca sunt din profunzime catre suprafata sau viceversa, permit punerea in activitate optima a organelor.

Cele 12 meridiane ajung deci la tendoane, vase, piele, muschi si se conecteaza la fiecare organ, pentru a compune din nou un tot bine coordonat, care leaga indestructibil suprafata cu profunzimea, un tot organizat precis, dar in mod normal fluctuant dupa cicluri regulate, dupa bioritmul naturii.

    Pentru a-si asigura functiile fiziologie proprii si, astfel, a-si indeplini cu succes activitatile normale, toate tesuturile si organele corpului au nevoie de hrana. Aceasta sarcina este asigurata de Qi si de sange, care, circuland prin meridiane si colaterale, adapteaza si regleaza Yin-ul si Yang-ul, aducand articulatiilor substantele nutririve de care au nevoie, intretinand tendoanele, oasele si prevenind orice disfunctie.

    Starea de sanatate depinde de buna functionare a organelor si, deci, de o buna circulatie a Qi-ului si a sangelui in meridiane si colaterale. Boala care rezulta din perturbarile acestor functiuni, marcheaza exact lipsa de armonie a Qi-ului si sangelui.

    Cele 12 meridiane sunt legate permanent prin trecerea succesiva prin ele a energiei vitale Qi, concept caracteristic medicinei orientale. Qi interior circula in organismul sanatos prin cele 12 meridiane, incheind ciclul in 24 de ore. In fiecare organ sunt perioade de activitate maxima si minima a energiei. Perioada de activitate maxima dureaza doua ore si este cel mai bun interval pentru tratarea meridianelor corespunzatoare organelor respective. In circulatia energiei Qi are loc permanent un proces de autoreglare, care face posibil realizarea echilibrului si in ultima instanta vindecarea.

       Dinamica energetica

    In corp toate miscarile energetice sunt cunoscute si prin urmare previzibile. Pentru fiecare meridian corespunzator unui organ exista un interval de maxim, respectiv minim de activitate energetica, asa cum rezulta din tabelul urmator:

Meridiane              Maxim de activitate             Minim de activitate

Plamani                  de la    3:00 -  5:00                de la 15:00 - 17:00

Intestin gros           de la    5:00 -  7:00                 de la 17:00 - 19:00

Stomac                  de la    7:00 -  9:00                de la  19:00 - 21:00

Splina, Pancreas     de la    9:00 -11:00                de la  21:00 - 23:00

Inima                     de la  11:00 - 13:00               de la  23:00 -   1:00

Intestin subtire        de la  13:00 - 15:00               de la    1:00 -   3:00

Vezica urinara        de la  15:00 - 17:00                de la    3:00 -  5 :00

Rinichi                   de la  17:00 - 19:00                de la   5:00 -    7:00

Pericard                 de la  19:00 - 21:00                de la   7:00 -    9:00

Triplu incalzitor       de la  21:00 - 23:00                de la   9:00 -  11:00

Vezica biliara          de la  23:00 -   1:00                de la 11:00 -  13:00

Ficat                      de la    1:00 -   3:00                de la 13:00 -  15:00

    In activitatea practica, cronobiologia este utilizata ca ghid de tratament si ca sursa de informatii suplimentare. Plecand de la ideea ca toate functiile organismului se supun ciclurilor temporale regulate "de deschidere" (maxima activitate) si  "de inchidere" (minima activitate), utilizarea cronobiologiei permite in functie de moment stabilirea vindecarii unui organ, prin administrarea remediilor in orele de maxima activitate.